SUB ACELAȘI CER
un roman de Alina Bîrnea
„Cât dintr-o viață începe, de fapt, înaintea noastră?”
Există povești care încep odată cu noi și povești care ne așteaptă deja.
Într-un gest al mamei pe care, într-o zi, îl descoperim în propriile mâini. Într-o teamă căreia nu-i cunoaștem începutul. În felul în care iubim, plecăm, rămânem sau ne întoarcem.
În lucrurile despre care într-o familie nu s-a vorbit niciodată și care, cu toate acestea, au continuat să fie spuse de la o generație la alta, fără cuvinte.
Aylin are patruzeci de ani și este scriitoare. A învățat că memoria păstrează ceea ce poate, iar viața merge înainte chiar și atunci când anumite părți din noi rămân în urmă.
Numai că trecutul are propriile lui feluri de a se întoarce.
Uneori printr-un loc. Alteori printr-un vis, printr-o senzație imposibil de justificat sau prin apropierea stranie a unui om pe care nu l-ai întâlnit niciodată și pe care, pentru o fracțiune de secundă, ai certitudinea că îl cunoști.
Și există întâlniri pentru care o singură viață pare prea puțin.
Pe măsură ce granița dintre amintire și intuiție devine tot mai subțire, Aylin începe să descopere că o familie nu ne lasă doar fotografii, asemănări și povești. Ne lasă feluri de a iubi. Putere. Absențe. Frici. Doruri.
Uneori chiar întrebări pe care cei de dinaintea noastră nu au avut timp să le pună.
„Însă moștenirea nu este destin.”
La un moment dat, fiecare om ajunge în fața lucrurilor pe care le-a primit și trebuie să hotărască, într-un fel sau altul, ce păstrează, ce transformă și ce lasă să plece.
Sub același cer este un roman despre o femeie și toate vârstele care continuă să existe în ea. Despre părinți și bunici, despre iubire și apartenență, despre memorie și acele legături care par să supraviețuiască absenței. Despre lucrurile pe care le putem explica și despre cele care rămân adevărate pentru noi chiar și atunci când nu le putem demonstra.
Pentru că poate nu venim pe lume complet singuri.
Poate că purtăm cu noi câte ceva din cei care au privit cerul înaintea noastră.
Și poate că, pentru a deveni cine suntem, nu trebuie să uităm cine am fost. Trebuie să ne întoarcem și să ne luăm cu noi.
SUB ACELAȘI CER
un roman de Alina Bîrnea